Hărțuire sexuală în universități – o problemă invizibilă

 

A început un nou an universitar, însă ne întrebăm cât de sigură este comunitatea academică pentru femei? Având în vedere că în anul 2004, hărțuirea sexuală în universități era una din principalele probleme identificate atât de studenți, cât și de profesori (Miroiu et all, 2004)[i], ne propunem să cercetăm situația actuală. Pentru că nu există date recente privind hărțuirea sexuală în universități, ne-am hotărât să încercăm să aflăm care este situația în București (pentru început) și am trimis scrisori către universități pentru a ne ajuta cu aceste informații, pe care sperăm să le putem face publice cât de curând posibil.

Cine suntem noi mai exact? Centrul FILIA este un ONG feminist, care militează pentru egalitatea de gen, deconstruirea stereotipurilor de gen și combaterea tuturor formelor de violență îndreptate împotriva femeilor. Ne dorim să combatem inegalitățile de gen și luptăm pentru crearea unei societăți incluzive, ne asumăm rolul de watchdog și sancționăm public derapajele instituționale privind egalitatea de gen. FILIA are trei direcții de acțiune: advocacy, activism și cercetare.

FILIA face parte din Coaliția pentru Egalitate de Gen, Rețeaua pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva Femeilor, Coaliția Antidiscriminare și Rețeaua Rupem Tăcerea despre Violențele Sexuale. Cu sprijinul acestor Rețele și Coaliții de ONG-uri ne dorim să aducem hărțuirea sexuală pe agenda universităților.

În anul 2004, problemele cele mai grave din universități, menționate atât de profesori, cât și de studenți erau favoritismul și hărțuirea sexuală (Miroiu et all, 2004, p 49-60). Pentru că nu există date statistice anuale privind hărțuirea sexuală în universități, sperăm să încurajăm creșterea transparenței cu privire la gestionarea optimă a acestei probleme de către cadrele didactice și să dezvoltăm o colaborare instituțională în vederea dezvoltării unor regulamente și programe anuale care să previntă și să sancționeze faptele de hărțuire sexuală.

Studentele și studenții semnalau hărțuirea sexuală în universități ca fiind prioritară, însă fenomenul continuă să rămână invizibil. Ignorarea acestei probleme de către personalul de conducere și de către profesori sau sancționarea necorespunzătoare a agresiunilor pot descuraja victimele hărțuirii sexuale să formuleze în viitor sesizări împotriva agresorilor.

Hărțuirea sexuală este o formă de violență împotriva femeilor și este prezentă atât în universități din România, cât și din alte state ale lumii. Pentru a combate faptele de hărțuire sexuală este necesară transparența instituțională, care să ofere informații studentelor și studenților, cât și profesorilor și personalului administrativ despre procedurile de intervenție în astfel de cazuri. Din păcate, trăim într-o societate care blamează victimele violenței și în puține cazuri condamnă moral comportamentul agresorului. Atunci când un profesor hărțuiește sexual o studentă, între cei doi există o relație inegală de putere, care consolidează teama de a depune sesizare împotriva profesorului pentru a nu exista consecințe în evaluarea activității educaționale.

Un cod etic care precizează clar sancțiuni proporționale cu faptele de hărțuire sexuală, împreună cu existența unor proceduri la care toți actorii din mediul universitar au acces, va oferi victimelor hărțuirii sexuale siguranța că agresorii nu vor rămâne nepedepsiți pentru faptele lor:

„Codul de Etică este menit să sprijine personalul şi studenţii să identifice şi să rezolve problemele de natură morală care se pot ivi în perioada angajării şi studiilor. Este destinat să ghideze relaţiile cu colegii, cu studenţii, cu instituţia universitară, cu partenerii instituţionali, precum şi cu comunitatea locală, naţională şi internaţională” (Miroiu, 2004, p. 6)

Rezultatele cercetării realizate în anul 2004 evidențiază o problemă majoră din punct de vedere etic: universitățile nu sunt caracterizate de realism, criticism, nefiind adaptate la schimbare și de asemenea nefiind sensibile la identificarea problemelor etice și la propunerea de soluții care să conducă la eradicarea unui sistem deficitar din punct de vedere al raporturilor instituționale (Miroiu et all, 2004, pp 54-60).

Pentru a construi o comunitate academică sigură pentru studente și studenți, dar și pentru profesoare și profesori sau persoane angajate pe poziții administrative, este important să condamnăm public hărțuirea sexuală și să ne solidarizăm cu victimele acestei forme de violență.

Putem face asta dacă începem să vorbim despre această problemă invizibilă, despre ce înseamnă hărțuirea sexuală și cum o poți recunoaște, despre drepturile tuturor celor implicați în comunitatea academică, despre obstacolele pe care le întâmpină victimele hărțuirii sexuale pentru a depune o sesizare, cât și după depunerea ei, despre existența unor persoane care să consilieze victimele și lista rămâne deschisă.

Putem să începem să construim o astfel de comunitate academică vorbind despre experiențele noastre privind hărțuirea sexuală sau despre situații în care am fost martori la hărțuire.

Vă invităm să ne scrieți despre experiențele voastre privind siguranța în mediul academic, cât și despre hărțuire sexuala la adresa office@centrulfilia.ro. Împreună putem face hărțuirea sexuală o problemă prioritară pe agenda universităților! Shimbarea începe cu fiecare dintre noi!

[i] Mirou, Mihaela (Coord.), 2004, Etica în universități. Cum este și cum ar trebui să fie: Cercetare și Cod, Proiect realizat în parteneriat instituţional: Facultatea de Ştiinţe Politice, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Fundaţia Konrad Adenauer şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării

 

Comentariu(1)

  1. Aurora Popescu says

    E bine de stiut ca exista Centrul FILIA.Exista obstacole pe care victimele hartuirii sexuale nu le pot trece singure.Suportul si consilierea sunt necesare si acestea pot fi obtinute in mediu organizat.

Comentariile sunt închise pentru acest articol.