Stereotipuri

Ce stereotipuri sunt în joc?

• Apelul la istoric: “Eu nu l-am văzut niciodată să se enerveze”
• Apelul la caracter și educație: “E un băiat bun”, “A primit educație acasă”
• Blamarea victimei: “Și ea ce face?” = plasarea responsabilității pe victimă să ierte abuzul pentru a păstra relația
• Dezicerea de responsabilitate: “lucrurile astea se rezolvă în primul rând în familie”
• Eroarea logică de tip slippery slope: “Dacă facem dintr-un băiat bun un monstru unde se ajunge?” = dacă taxăm acest abuz, înseamnă că vom ajunge să taxăm și acte care nu constituie deloc abuzuri.

Impact

Cum afectează acest discurs victima violenței?

• Când discursul apropiaților centrează agresorul și consecințele pe care le va suferi acesta, victima se va simți la rândul ei ca un agresor pentru că încearcă să se apere.
• Familiile care insistă că medierea este întotdeauna soluția, și că păstrarea relației este prioritară, descurajează victimele de la a raporta abuzurile și a căuta să se protejeze.
• Stereotipul conform căruia violența de gen este o problemă privată, care se rezolvă în familie, face victimele să se simtă izolate și lipsite de ajutor tocmai de la cei care au cea mai multă putere să le ofere susținere.

Alternativa

Care ar fi fost reacția potrivită?

Tatăl lui Mihai ar fi putut opri violența dacă ar fi ales:

• Să recunoască actul violent al lui Mihai fără să încerce să îi caute scuze
• Să centreze impactul asupra Mariei și nu consecințele asupra lui Mihai
• Să ofere Mariei susținerea morală de care are nevoie
• Să admită că educația nu exclude violența de gen și că aceasta este prezentă în toate categoriile sociale. Oricine poate fi un agresor, indiferent de gen, vârstă, mediul în care a crescut și nivelul de educație.