Stereotipuri

Ce stereotipuri sunt în joc?

• Invalidarea emoțiilor: “E soțul ei, de ce să-i fie frică?”
• Blamarea victimei: “e prea sensibilă”, “o femeie în toată firea știe să treacă peste” = Este vina ei că nu este suficient de matură încât să ierte abuzul
• Minimalizarea abuzului: “se ceartă sau se… împung”, “fiecare ceartă”
• Prioritizarea relației peste siguranța victimei: „Dacă era să mă despart la fiecare ceartă, acum eram la al 20-lea bărbat.”

Impact

Cum afectează acest discurs victima violenței?

• Violența de gen continuă să existe pentru că în loc să taxăm agresorii continuăm să blamăm victimele. Atunci când familia, prietenii și cei apropiați le judecă, supraviețuitoarele violenței continuă să creadă că este vina lor, ceea ce face mult mai greu pentru ele să iasă din situațiile abuzive.
• Presiunea de a prioritiza longevitatea relației mai presus de siguranța personală descurajează victimele de la căuta sprijin și a raporta abuzurile.

Alternativa

Care ar fi fost reacția potrivită?

Mama Mariei ar fi putut opri violența dacă ar fi ales:

• Să prioritizeze siguranța și sănătatea Mariei în loc sa creeze presiune pentru a păstra relația
• Să recunoască actul de violență în loc să îl minimalizeze, reducându-l la o simplă ceartă
• Să ofere Mariei susținerea de care are nevoie: s-o asculte fără s-o critice pentru felul în care a resimțit abuzul, să-i pună la dispoziție un loc în care să plece în caz că are nevoie de timp și spațiu de vindecare.