Stereotipuri

Ce stereotipuri sunt în joc?

• Apelul la obiectivitate când vine vorba despre o experiență socială și emoțională: “faptele sunt fapte și cum le trăim e altceva”
• Minimalizarea abuzului: echivalarea criticilor abuzive și nejustificate cu corecturile și feedback-urile uzuale din orice profesie
• Blamarea victimei: “o ia în tragic”

Impact

Cum afectează acest discurs victima violenței?

Victimele sunt adesea descurajate de la a raporta abuzurile din cauză că în cele mai multe cazuri de violență de gen nu există dovezi fizice, palpabile.

Cu atât mai mult din partea prietenilor, de la care există așteptarea de înțelegere și susținere emoțională. Când aceștia cer dovezi suplimentare pentru a decide dacă cred sau nu victima, adaugă un nou strat de agresiune asupra unei persoana deja traumatizate care are nevoie de empatie, nu de invalidare.

În fața unui astfel de discurs, victimele ajung să simtă că experiența lor de abuz nu este legitimă cât timp nu există probe de netăgăduit. Acest lucru le va împiedica să caute ajutor și să iasă din situația abuzivă.

Alternativa

Care ar fi fost reacția potrivită?

Prietena Danei ar fi putut opri violența dacă ar fi ales:

• Să acționeze ca o prietenă și nu ca o instanță de judecată: să asculte în loc să solicite muncă suplimentară de a dovedi abuzul
• Să identifice diferența dintre critici constante și discriminatorii și un feedback obișnuit de muncă, pentru a evita să minimalizeze abuzul
• Să-i ofere Danei empatia și susținerea morală de care are nevoie