Scrisoare deschisă: 45 de organizații cer ca protecția victimelor violenței de gen să nu fie separată de sistemul social existent

Către: Ministerul Justiției

În atenția: Domnului Radu Marinescu, Ministrul Justiției

Cu informare către:

Domnul Petre Florin Manole, Ministrul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale

Domnul Gabriel Ciprian Ene, Secretarul General al Guvernului

Scrisoare deschisă

9 noiembrie 2026

Stimate domnule Ministru,

În calitate de organizații care lucrează de ani de zile în domeniul drepturilor femeilor și egalității de gen, vă adresăm această scrisoare ca urmare a declarațiilor dvs. publice privind înființarea unei agenții pentru protecția victimelor infracțiunilor și preluarea, în acest cadru, a competențelor în domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice, exercitate în prezent de ANES, sub coordonarea Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale. În acest sens, dorim să vă transmitem următoarea poziție, din partea a 45 de organizații neguvernamentale :

1. Victimele infracțiunilor nu acoperă universul victimelor violenței de gen.

Nu toate formele de violență de gen sau de violență domestică corespund unei infracțiuni de sine stătătoare (de exemplu violența psihologică, controlul coercitiv, izolarea economică sau socială, în lipsa unei încadrări penale). Majoritatea victimelor violenței domestice nu ajung să depună plângere penală, dar au nevoie de măsuri de protecție și servicii integrate, care să le răspundă nevoilor. Multe victime nu sunt pregătite să denunțe agresorul și nu au resursele necesare pentru a parcurge un proces penal, cu audieri, expertize, durată lungă de soluționare și o perioadă prelungită de incertitudine.

2. Serviciile trebuie să fie independente de statutul formal de victimă.

Protecția trebuie să existe înainte, în timpul și după orice demers judiciar, dar și indiferent de existența unui astfel de demers. Accesul la servicii nu poate fi condiționat de formularea unei plângeri sau de recunoașterea formală a statutului de victimă. Această cerință este un standard asumat de România prin:

• Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul) prevede, la art. 18 alin. (4), că furnizarea serviciilor nu depinde de disponibilitatea victimei de a depune plângere sau de a depune mărturie împotriva autorului. Prevederile privind serviciile generale de sprijin (art. 20), serviciile specializate (art. 22) și adăposturile (art. 23) conturează un sistem care funcționează în afara procedurii penale;
• Directiva 2012/29/UE privind drepturile, sprijinul și protecția victimelor criminalității stabilește, la art. 8, că accesul la serviciile de sprijin pentru victime nu depinde de depunerea unei plângeri formale;
• Directiva (UE) 2024/1385 privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice consolidează obligația statelor membre de a asigura servicii specializate și accesibile, într-un cadru coordonat, iar România are obligația de a o transpune până în iunie 2027.

Datele raportate de DGASPC-uri arată ce înseamnă aceste servicii în practică: pe lângă asistență juridică, victimele beneficiază de consiliere psihologică, psihoterapie, servicii medicale, decontarea certificatului medico-legal, găzduire, reintegrare socială, orientare și pregătire profesională. Toate aceste servicii se află sub coordonarea Ministerului Muncii. Delimitarea victimelor de această structură riscă să fragmenteze sprijinul și să le îngreuneze accesul la ajutor.

3. Nu există date care să justifice reorganizarea, iar datele existente nu vor fi colectate

Nu se cunoaște câte victime ale infracțiunilor există și câte dintre ele sunt femei sau bărbați. Motivul este că aceste date nu au fost colectate și nici nu vor fi colectate. Ministerul Justiției nu a inclus acești indicatori în proiectul de ordin comun^[1] semnat recent, deși organizațiile societății civile au solicitat date detaliate, defalcate cel puțin pe sex și pe relația dintre victimă și agresor, așa cum prevede Legea femicidului, pentru toate tipurile de infracțiuni ce intră în sfera violenței domestice, pentru a urmări fenomenul violenței împotriva femeilor de la sesizare și până la condamnare^[1]. Colectarea de date dezagregate este, totodată, o obligație care decurge din art. 11 al Convenției de la Istanbul.

4. Riscul de fragmentare a sistemului existent

Ministerul Muncii asigură cadrul instituțional pentru furnizarea serviciilor sociale, prevenție, intervenție și reintegrare, prin rețeaua de servicii locale, inclusiv cea a DGASPC-urilor. Protecția victimelor trebuie să rămână integrată în acest sistem, pentru a garanta continuitatea serviciilor și accesul la sprijin independent de existența unei plângeri penale sau a unui dosar în instanță.

Prevenirea, egalitatea de gen și intervenția socială nu pot fi separate de protecția victimelor. Concentrarea competențelor în justiție, fără un mecanism de coordonare interinstituțională, contrazice abordarea integrată cerută de Convenția de la Istanbul (art. 7 și art. 10).

Solicităm Ministerului Justiției:

• să deschidă un proces de consultare efectivă cu Ministerul Muncii, ANES și organizațiile societății civile, cu termene rezonabile și cu publicarea contribuțiilor primite, pentru a determina, alături de specialiști din sectorul guvernamental, non-guvernamental și universitar, care va fi rolul viitoarei Agenții în completarea sistemului existent;
• să prezinte public evaluarea de impact, analiza nevoilor și fundamentarea juridică și bugetară a proiectului de înființare a Agenției pentru Protecția Victimelor Infracțiunilor și, în măsura în care fundamentarea este solidă, să îi definească mandatul astfel încât să completeze, și nu să înlocuiască, sistemul existent de servicii pentru victimele violenței de gen, cu mecanisme clare de cooperare cu autoritățile care coordonează acest sistem;
• să includă în proiectul de ordin comun indicatori dezagregați pe sex, vârstă și relația dintre victimă și agresor, care să permită urmărirea cazurilor de violență împotriva femeilor de la sesizare până la condamnare, pentru toate infracțiunile din sfera violenței domestice, conform Legii femicidului;

Vă asigurăm de întreaga noastră deschidere pentru colaborare și dialog.

Această scrisoare deschisă este susținută de Coaliția pentru Egalitate de Gen și Rețeaua pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva Femeilor.

Semnatari:

1. Centrul FILIA
2. Asociatia GRADO
3. Asociația SEXUL vs. BARZA
4. Centrul Parteneriat pentru Egalitate
5. Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen A.L.E.G.
6. Asociația Feminism Romania
7. Asociația Pas Alternativ
8. Asociația E-Romnja
9. Centrul de Mediere și Securitate Comunitară – CMSC
10. Asociatia Romanian Women’s Lobby
11. Institutul Est European pentru Sănătatea Reproducerii – IEESR
12. Asociația SPICC
13. Asociația V.I.S.
14. Asociația Femeilor Universitare
15. Asociația Business Profesional Women Romania
16. Asociația Szentkereszty Stephanie Egyesület
17. Asociația Casa Ioana
18. Asociația Quantic
19. Asociația Inovatrium
20. Asociația Femei de Piatra
21. Asociația InspireUp
22. Asociația Pirita Children
23. Asociația Ades-Dulcis
24. Queer Sisterhood Cluj
25. ADRI – Asociația Femeilor Românce din Italia
26. Asociatia Divina Providenta
27. Asociația MozaiQ LGBT
28. Asociatia Rise Out
29. Asociația Iele-Sânziene
30. Asociația Pro Democrația
31. Asociația Transcena
32. ECPI-Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice
33. Asociația Profesională a Experților si Tehnicienilor în Egalitate de Șanse
34. Asociația ADEPT
35. Asociația Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală din România
36. Logs- Grup de Inițiative Sociale
37. Centrul pentru Inovare Publică
38. Centrul de Resurse pentru participare publică
39. Centrul de Resurse Juridice
40. Asociația ACCEPT
41. Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR)
42. Asociația Pe Stop
43. Societatea de Analize Feministe AnA
44. Asociația Vulgar
45. Asociatia Aici pentru Tine