Festivalul Solidaritatii „Pakivalo”

Acest festival este din categoria celor la care recomand, cu toata seriozitatea, sa mergeti cu intreaga familie. Muzeul Culturii Romilor este locul perfect in care stereotipurile se pot darama.

Drumul meu si al colegelor mele spre Muzeul Culturii Romilor a inceput la Crangasi, unde ne-am intalnit pentru a merge impreuna. Autobuzul 162 a fost mai mult decat aglomerat si cateva statii am mers lipit de ceilalti calatori, incercand sa ma tin de o bara, de parca aveam unde sa cad. Dupa ce au mai coborat cateva persoane si am avut loc sa stam mai confortabil am intrebat cat de departe este muzeul de statia de autobuz si alte lucruri care ne-ar fi ajutat sa ne orientam. Cu mare amabilitate, calatorii pe care i-am intrebat ne-au raspuns. Am fost intrebat de un barbat care ne-a ajutat cu informatii cu privire la locatie: „ Nu faceti ura de rasa?”. Aceasta intrebare m-a dat peste cap atat de rau incat nu am putut sa ii raspund altceva decat „Nu, nu am de ce.” Simpla intrebare a tanarului m-a facut sa inteleg prin ce trec unii romi atunci cand iau contact cu unii neromi (romani, francezi, italieni, germani etc).

Ajunsi la muzeu am participat la o dezbatere pe tema prevenirii traficului de persoane, iar una dintre concluziile pe care le-am tras din discutiile de acolo a fost ca traficantii de oameni nu au sex, nu au etnie si iti fac oferte care sunt mult prea avantajoase sa fie adevarate. Am iesit afara din cladirea muzeului pentru a merge la scena amplasata in curte, dar dupa aproximativ jumatate de ora o ploaie care se anunta „ploaie de vara” ne-a facut, pe toti participantii, sa intram in muzeu. Din pacate, ploaia de vara a fost un potop in toata regula asa ca organizatorii au avut foarte buna idee de a continua spectacolul in interiorul muzeului. Parterul muzeului s-a dovedit a fi locul perfect pentru voia buna combinata cu muzica traditionala romani. Tinerii si tinerele de la Amfi Fanfare au facut ca toti oamenii prezenti la festival sa se bucure de muzica pe care au cantat-o. Cred ca cel mai potrivit cuvant pentru a incerca sa desciu atmosfera de acolo este: „solidaritate”. Am vazut romi petrecand alaturi de neromi, indiferent ca au fost romani, francezi sau alte etnii/nationalitati si cred ca acesta este spiritul pe care a vrut si Nicolae Gheorghe sa il impartaseasca prin neobosita sa munca de activist si sociolog. Petrecerea a continuat insa eu am fost nevoit sa plec acasa prin ploaia torentiala care a inundat strazile din Giulesti-Sarbi.

 

In timpul acestui festival, dar si pe drumul spre casa cred ca s-a produs in mintea mea un „declick”. Am fost fascinat de acest festival, sunt fascinat de cultura romilor si de traditiile pe care le au si am un deosebit respect pentru acesti oameni minunati care au participat la festival si pe care i-am intalnit pe drumul spre muzeu. Discriminarea si stereotipurile cred ca ar trebui sa fie cuvinte straine pentru ca intotdeauna avem ce invata unii de la altii si cu siguranta avem ce aprecia la ceilalti oameni sau la diferitele culturi cu care luam contact.

Continutul acestui comunicat nu reprezintă in mod necesar pozitia oficiala a granturilor SEE 2009-2014.

Intreaga raspundere asupra corectitudinii si coerentei informatiilor prezentate revine initiatorilor comunicatului;

Pentru informatii oficiale despre granturile SEE si norvegiene accesati:

www.eeagrants.org

http://www.fondong.fdsc.ro

Comentariile sunt închise.