Ce este hărțuirea sexuală?

În România, hărțuirea sexuală este sancționată prin Legea 202/2002 și este definită ca fiind un comportament nedorit cu conotație sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnității unei persoane și, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor.

Totodată, în Codul Penal hărțuirea sexuală este considerată infracțiune atunci când victima este intimidată sau pusă într-o situație umilitoare în repetate rânduri, fiind definită ca „pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relații de muncă sau al unei relații similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situație umilitoare” și se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendă. (Codul Penal 2009).

Hărțuirea este reglementată și în OUG 137/2000, unde este prezentată ca o formă de discriminare și intră sub incidența Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Astfel, se prevede faptul că hărțuirea reprezintă „orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenența la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv”.

Care sunt cele mai întâlnite forme de hărțuire sexuală?

Cine se poate confrunta cu hărțuirea sexuală?

Hărțuirea sexuală este un comportament care poate avea loc între toate persoanele care fac parte din comunitatea universitară/școlară, indiferent de statutul pe care îl ocupă în cadrul instituției: studenți/te, masteranzi/de, profesori/oare, cercetători/e, personal auxiliar sau administrativ. De asemenea, hărțuirea sexuală poate fi îndreptată împotriva persoanelor de sex opus, precum și împotriva persoanelor de același sex. Hărțuirea sexuală NU depinde de intenția persoanei care hărțuiește, ci de impactul pe care comportamentul de hărțuire îl are asupra victimei.

Hărțuirea sexuală este un comportament de care este responsabilă sau vinovată DOAR persoana care hărțuiește.

Mai mult, persoanele care fac parte din minorități etnice sau sexuale, de exemplu, sunt victimele unor forme specifice de hărțuire care pornesc fie din rasism, homofobie, transfobie, etc, fie din perpetuarea unor stereotipuri despre aceste grupuri. De exemplu, fetelor și femeilor rome le sunt atribuite reprezentări stereotipice, după cum susține Carmen Gheorghe în „Privește-mă așa cum sunt. Cuvinte și imagini ale femeilor rome”, cum ar fi: ”„țiganca pasională”, femeia voluptoasă, exotică și seducătoare, femeia care ia mințile bărbaților”. Astfel de stereotipuri întăresc prejudecățile conform cărora femeile rome sunt vinovate de „sexualitatea” lor și trebuie să-și asume posibilele experiențe de hărțuire. O formă de învinovățire a femeilor rome care trec printr-o formă specifică de hărțuire sexuală, la intersecția identitățile lor.

Mai multe informații despre PREVENIREA ȘI COMBATEREA HĂRȚUIRII SEXUALE ÎN UNIVERSITĂȚI.  Material realizat în cadrul Programului În stare de bine, susținut de Kaufland România și implementat de FDSC.

Postează un comentariu