Recenzie „Razboiul împotriva tacerii”

”Razboiul impotriva tacerii” este o carte despre tenebrele vietii unei femei, despre denigrarea si pericolele ce au pandit femeile de-a lungul timpului. O carte impotriva pornografiei si a violentei sexuale, de promovare a miscarilor feministe in lupta pentru libertate, egalitate, drepturi si in special de reprimare a suferintei, aceasta din urma fiind o valoare importanta de care toate miscarile feministe ar trebui sa tina cont.

Andrea Dworkin a fost o feminista radicala din America, autoare si critica a sexualizarii politice, in mod particular ocupandu-se de analizarea efectelor pornografiei asupra identitatii feminine. Ea s-a nascut in data de 26 septembrie 1946 in Camdem, New Jersey. In timpul liceului s-a implicat in protestele impotriva Razboiului din Vietnam. S-a axat in scrierile sale pe explorarea subjugarii femeilor de catre barbati. O importanta contributie a sa este draftul ordonantei anti-pornografice care a trecut in cateva orase, insa mai tarziu, a fost considerat neconstitutional. Dworkin s-a stins din viata in 2005.[1]

Andrea Dworkin a fost o feminista radicala din America, autoare si critica a sexualizarii politice, in mod particular ocupandu-se de analizarea efectelor pornografiei asupra identitatii feminine. Ea s-a nascut in data de 26 septembrie 1946 in Camdem, New Jersey. In timpul liceului s-a implicat in protestele impotriva Razboiului din Vietnam. S-a axat in scrierile sale pe explorarea subjugarii femeilor de catre barbati. O importanta contributie a sa este draftul ordonantei anti-pornografice care a trecut in cateva orase, insa mai tarziu, a fost considerat neconstitutional. Dworkin s-a stins din viata in 2005.[1]

In debutul acestui roman, Dworkin incearca sa surprinda abuzurile cu care femeile se confrunta in special noaptea. Ideea pleaca de la protestul din Time Square organizat de gruparea feminista ”Femeile impotriva pornografiei„. Acesta s-a centrat pe combaterea pornografiei, mesajul industriei pornografice traducandu-se astfel: violul,bataia si agresiunile fizice,psihice sau de orice alta natura, indreptate impotriva femeilor, sunt ceea ce isi doresc femeile, ele fiind de vina pentru ce li se intampla. Criticile erau indreptate impotriva stilului vestimentar, a modului de a vorbi. Dworkin scrie despre majoritatea abuzurilor sexuale ca petrecandu-se noaptea, textul „Primejdiile noptii” scris in cadrul protestelor „Dati-ne noaptea inapoi” surprinzand efectele acestor abuzuri:anihiarea personalitatii femeii, obiectificarea.[3]

Autoarea face o paralela a abuzurilor de gen cu cele de clasa, etnice, religioase din prisma spatiului temporal in care se desfasoara: noaptea.

De asemenea, abordeaza filosofiile asupra pornografiei expuse de Georges Bataille care face o paralela intre erotism si violenta, esenta pornografiei fiind erotizarea crimei.[4]

O alta problema surprinsa de Dworkin este raportarea barbatilor la feministe, ca fiind lesbiene. In special redactia ziarului Collegian dorea pastrarea starii de ignoranta si de incurajare a bigotismului, denigrand initiativele si dorintele feministelor care tanjeau dupa atentia pe agenda pubica.[5]

Andreea Dworkin surprinde dificultatea pe care o intampina in demersul sau profesional, ca scriitoare, confruntandu-se cu stari de anxietate, devenind irascibila. Studiul scrierilor misogine, indreptate impotriva drepturilor si libertatilor femeilor i-au creat acest disconfort si stare de suferinta, ca proprie experienta si forma de empatie cu femeile incluse in cercetarile sale: femei obiectivizate, trivializate, batjocorite. A studiat scrierile lui Sade despre aspiratiile sexuale hidoase ale barbatilor.[6]

Lawrence, Kinsey erau foarte misogini si brutali in scrierile lor. La un moment dat autoarea face o biografie a actritei Susannah Cibber: mediul patriarhal in care a crescut, violenta sotului ei Theo (obligata fiind de tatal sau sa se casatoreasca cu el), povestea unui barbat bogat Sloper, prieten al lui Theo care intretine relatii sexuale cu sotia sa, presati fiind de Theo, ulterior facand plangere impotriva lui Sloper, acuzandu-l ca i-a sedus sotia care prin actul comis devine o femeie adultera, o „paria”. Autoarea incearca prin acesta poveste sa surprinda taria actritei de a o lua de la capat , dupa ce s-a autoexilat,dupa 3 ani intorcandu-se pe scena in Irlanda, petrecandu-si restul vietii alaturi de Sloper(avand 2 copii cu Sloper si unul cu Theo).[7]

In ”A cui presa? A cui libertate?” Andrea surprinde principala problema a femeilor scriitoare: marginalizarea operelor sale, fiind necesara publicarea multor opere sub nume de barbati. Russ este un scriitor ce surprinde intentiile malitioase ale celor care discrediteaza sau bagatelizeaza scrierile femeilor, egalitatea fiind una numerica.[8]

In aprilie 1974, Dworkin scrie prima carte de teorie feminista  „Ura impotriva femeilor”. I se oferisera sume considerabile pentru a scrie minciuni la adresa femeilor, autoarea declinand oferta. Astfel ca editorul a refuzat inregistrarea cererilor pentru carte din cauza refuzului de a adopta viziunea impusa de redactie. A doua carte a sa a fost „Our Blood”, scrisa pentru Conferinta pe probleme de sexualitate a Organizatiei Nationale a Femeilor din New York,12 octombrie 1974.

In public se aflau 1.100 femei, ziarele feministe scriind despre curajul, sacrificiile, lupta femeilor impotriva abuzurilor la care sunt supuse zilnic.

„Our Blood” dezvolta teza hegemoniei masculine asupra trupurilor femeilor, asupra muncii lor,surprinzand materialitatea acestei forme de subordonare.[9] Identitatea sa de scriitoare corelata cu iubirea fata de femei a facut-o sa analizeze in scrierile sale,ce inseamna sa fii femeie, ce inseamna suprematismul masculin.

A iubit operele lui Tenessee Williams pentru ca imaginea femeii in viziunea lui era de luptatoare, ambitioasa. Ilustra astfel, femeia, datorita afectiunii pe care a avut-o tot timpul fata de femeile din familia sa.[10]

Un alt aspect interesant a fost analiza romanului „La rascruce de vanturi”.Ilustreaza legatura dintre Heatchliff si Catherine ca o dublare a sinelui,fiind considerati un singur suflet, notiunea de gen intrand in joc atunci cand sunt despartiti.Iubirea este distrusa de ierarhia sociala si rasiala.

Heathcliff  a fost un copil batut, dispretuit,ignorat,insultat,atacat, iar cruzimea sa inlocuieste dragostea ca urmare a evenimentelor ce i-au marcat viata.[11]

Un alt punct atins de Dworkin este viziunea lui Jean Rhys asupra femeilor de care profita, ilustrat fiind modul in care se poate folosi de o femeie.

El ilustreaza femeile percepute de barbati ca marfuri,obiectivizate, facand paralela intre caracteristicile de suprafata si constiinta femeii.Ceea ce mi-a atras atentia din remarcile autoarei la adresa lui Rhys a fost maxima feminista: ”intre femei si fericire exista mereu un barbat„.

Perspectiva autoarei cu privire la femeile din Arabia Saudita este aceea de combatere a segregarii femeilor, o realitate persistenta si dura. Scriitoarea are origini evreice, putand simti pe propria piele, ignoranta si discrimnarea cu care se confrunta femeile din Arabia Saudita, egalitatea in drepturi constituind in continuare o problema: femeile sunt considerate casta inferioara, dispretuite, sechestrate, le sunt interzise orice drepturi civile. Anticonceptionalele in Arabia Saudita sunt considerate crima capitala, datoria femeilor fiind aceea de a face multi copii, de preferat baieti, fiind batute, omorate daca in noaptea nuntii nu sunt virgine.[12]

In SUA, cea mai grava problema a femeilor este violul marital, autoarea vorbind despre casnicia sa esuata, amintindu-si toate violurile si bataile fostului sot, traind cu teama ca acesta se va razbuna.[13] Capitolul „O poveste obisnuita si adevarata” este ilustrativ pentru ignoranta autoritatilor in legatura cu abuzurile comise impotriva femeilor. Autoarea povesteste cum o tanara studenta in varsta de 20 de ani, pe care a intalnit-o in drum spre Rochester, a fost nevoita sa renunte la facultate din cauza unui individ din campus care ii facea avansuri, directoarea si politia considerand de cuviinta sa nu ia masuri.[14]

Ideea de suprematie a barbatului, de determinism biologic reduc rolurile femeii in societate la cel reproductiv, diferiti teoreticieni anti-feministi ilustrand cum barbatul isi mentine si isi extinde autoritatea,femeile fiind ”mai slabe„. Aceasta idee este legata de dependenta economica a femeii de barbat, teoretizata conceptual ca economie sexuala. Mariajul presupune oferirea serviciilor sexuale si preocuparea femeilor de gospodarie, in timp ce barbatii muncesc si sunt cei care aduc resursele financiare in familie. Aceasta viziune patriarhala este denumita „imperialism falic”. Femeile atat in capitalism,cat si in socialism au fost exploatate:salarii mici, functiile inalte fiind ocupate de barbati, munca depusa considerata inferioara, precum si domeniile in care lucreaza, devenind feminizate.[15]

Sfatul autoarei este sa combatem realitatea si diferentele de gen, sa nu le ascundem sau sa ne mintim pe noi insine, sa devenim sclavii unor teorii, ideologii. Sa gasim mereu argumente, sa avem curajul de a ne pune intrebari,opunerea in fata fatalismului.[16]

Intr-o cercetare efectuata in 1983, violul este efectuat de catre barbati cunoscuti, intr-o proportie mai mare decat cei necunoscuti. Etimologic, vagin inseamna „teaca”, penisul fiind folosit ca o arma.[17]

Interesant de observat este modul in care o descrie pe Margaret Papandreou, o feminista americana in Grecia care lupta pentru drepturile omului, combatand fenomenul de izolare a femeilor pentru a pastra imaginea patriarhala a comunitatii satului. Ea vorbeste despre cei 7 ani de dictatura in Grecia care au tinut femeile departe de functii politice sau activitate politica, sociala, economica. De-a lungul timpului au luat fiinta asociatii precum Uniunea Femeilor, Organizarea Femeilor Democrate,etc. O mare problema pe care o semnaleaza Margaret este aceea ca violul conjugal nu este cunoscut din punct de vedere legislativ, precum si violul de tip anal, oral. De asemenea avortul nu e legalizat,existand in schimb case de toleranta legalizate.[18]

In cea de-a patra parte a cartii, autoarea atrage atentia asupra rolului pornografiei, a mesajului pornografiei, a scopului si a efectelor. Atrage atentia asupra comercializarii sexualitatii, a materialelor pornografice care instiga la abuzuri.[19]

Dworkin, devine membra a Uniunii Libertatilor Civile din America pentru a da glas idealurilor feministe. Insa Uniunea era doar o capcana, care opera cu diferente si stereotipuri, ipocrizie, teoretic fiind impotriva dreptei, promovand idealuri stangiste, insa practic actiunile aratau ca existenta acestui grup se datoreaza numai dorintei de a face rau altor grupuri.[20]

O alta problema ridicata de Andrea Dworkin a fost aceea ca barbatii se tem ca feministele ii vor deposeda de pornografie. Atunci vor invoca incalcarea dreptului la exprimare. Atat legea, cat si existenta si consumul de pornografie arata dispretul barbatilor fata de femei. Feministele au fost sfatuite sa nu mai puna accent pe ideea de pornografie, deoarce trivializeaza ideologia feminista, pornografia fiind o chestiune banala. De asemenea alt aspect prezentat este faptul ca esenta pedepsirii violului prin lege nu este aceea de a apara integritatea femeilor, ci de a sanctiona un barbat pentru ca a abuzat femeia altui barbat.[21]

Revenind la efectele pornografiei prezentate in carte si la modul cum alimenteaza comportamentul umilitor si injust al barbatilor fata de femei, pornografia devine sexualizarea subordonarii femeii, subordonare ce presupune in primul rand obiectivizare. Problema este ca oamenii sunt ”expolatati sistematic”, ajungandu-se la concluzia ca asa e normal. Se crede ca pornografia reduce femeia la tacere, de aceea Dworkin impreuna cu Catharine MacKinnon au elaborat o carta a drepturilor civile ale femeilor in care este stipulata asocierea pornografiei cu discriminarea sexuala, pentru a o putea elimina. Desigur, nedreptatile au continuat, idealurile feministe mergand insa pana la eradicarea pornografiei, dreptul femeilor la autodeterminare si inabusirea suprematiei masculine. Prin proteste, combatere permanenta a nedreptatilor, a pornografiei, feministele spera sa atinga aceste teluri.[22]

Spre finalul cartii Dworkin vorbeste despre cenzura care la origini este un mod de a actiona, politia categorisind diversele scrieri in termenii aceastei definitii, fara sa vada ca in fond ilustreaza „functionarea mecanismelor gandirii.”[23]

O alta variabila surprinsa este obscenitatea:ce presupune aceasta, cum actioneaza. „Exista doua surse posibile din care ar deriva cuvantul obscenitate:cea discreditata,ceea ce se ascunde si cea acceptata, murdaria. (…) Legea obscenitatii (…) condamna constant nuditatea, exhibarea in public, expunerea organelor genitale”.[24]

Pornografia spre deosebire de obscenitate, este dominarea femeii de catre barbat, transformata in abuz. Obscenitatea este reactia sexuala a barbatului,considerata involuntara.[25] Pornografii sunt proxeneti chiar si scriitori care abordeaza printre temele lor, pornografia ca laitmotiv. Puterea cuvintelor este o alta variabila care ilustreaza efectele pornografiei. Proxenetul, barbatul care umileste femeia ii impune un anumit limbaj, pentru ca tacerea ar insemna dezaprobare.[26]

In final, Dworkin scrie in „Feminismul azi” 1987, ca trecem printr-o criza a feminismului: „va fi miscarea feminista o miscare autentica de eliberare a femeilor, o forta in slujba redistribuirii egale a resurselor,a puterii si a sanselor, sau va deveni o vaga si politicoasa tendinta catre reforma superficiala,in special a manierelor, cateodata si a codurilor si a practicilor legale si sociale?(…) In SUA exista 20 de ani de establishment feminist , creat de media, controlat de media,corupt si vandut in schimbul privilegiilor si faimei de care i se ingaduie sa se bucure.”[27] Dar exista si un feminism moral,politic in care autoarea isi pune toate sperantele ca va triumfa.

Concluzioneaza prin a spune ca femeile fata in fata cu violenta sunt singure, cei apropiati, familia indemnand intotdeauna la fatalism, conformism, identificarea faptei care l-a provocat pe barbat sa te agreseze. Intrebarea din final este cum sa impiedici un baiat sa se dezvolte negativ intr-o asemenea cultura a suprematiei barbatilor si a imperialismului falic.

„Razboiul impotriva tacerii” este o puternica, zdruncinatoare expunere a realitatii sociale, politice, economice de-a lungul timpului, in care femeile s-au confruntat cu agresiuni sexuale,umilinte,abuzuri,pornografie, obiectivizare, trivializare si tot ceea ce presupune sfera negativa si denigranta.

Combaterea pornografiei pentru feministele radicale este la fel de importanta ca egalitatea in drepturi, libertatea, garantarea drepturilor civile, eradicarea suferintei fizice, psihice sau de orice alta natura indreptate impotriva femeilor. Sursa alimentarii violentei si ideilor patriarhale, de suprematie este tocmai existenta pornografiei.

BIBLIOGRAFIE

Dworkin,A.,Razboiul impotriva tacerii,Iasi,Polirom,2001

http://www.biography.com/people/andrea-dworkin-38425 Accesat la 28.12.2014

http://www.theguardian.com/world/2005/apr/15/gender.politicsphilosophyandsociety Accesat la 28.12.2014

 

[1] http://www.biography.com/people/andrea-dworkin-38425

[2] http://www.theguardian.com/world/2005/apr/15/gender.politicsphilosophyandsociety

[3] Dworkin,A.,Razboiul impotriva tacerii,Iasi,Polirom,2001,p.16-23

[4] Ibid,p.25-30

[5] Ibid,34-36

[6] Ibid,p.34-42

[7] Ibid,p.43-46

[8] Ibid,p.48-52

[9] Ibid,p.55-62

[10] Ibid,p.73-91

[11] Ibid,p.76-90

[12] Ibid,103-105

[13] Ibid,p.107-110

[14] Ibid,p.113-114

[15] Ibid,p.116-129

[16] Ibid,p.131-153

[17] Ibid,p.140-153

[18] Ibid,p.155-162

[19] Ibid,p.202-212

[20] Ibid,p.210-216

[21] Ibid,p.217-227

[22] Ibid,p.250-255

[23] Ibid,p.257

[24] Ibid,p.257-261

[25] Ibid,p.260-265

[26] Ibid,p.265-272

[27] Ibid,p.325-326

Material realizat in cadrul proiectului “Impreuna pentru egalitate de sanse! Consolidare si dezvoltare prin voluntariat si implicare civica”, finantat prin granturile SEE 2009-2014, in cadrul Fondul ONG in Romania.

Pentru informatii oficiale despre granturile SEE si norvegiene accesati www.eeagrants.org

http://www.fondong.fdsc.ro/

Postează un comentariu