A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti, o tânără fată pe nume Fiducia, ce trăia alături de bunica sa într-un tărâm magic pe nume Tărâmul femeiesc. Magia tărâmului era dată de bunăvoința și hărnicia femeilor care îl locuiau. Ce era cu adevărat straniu și totodată un lucru nu prea prezent pe buzele localnicelor din Tărâmul Femeiesc era Tărâmul de Dincolo, numit din vechi timpuri și Tărâmul Bărbătesc. Fiecare domniță își ascundea privirea la auzul acestor cuvinte, deoarece erau cuvinte ce stârneau frământări sufletești.
Fiducia era o fată tânară, cu păr lung și negru, îi plăcea deseori să asculte poveștile bunicii ei, povești spuse printre ridurile vremii. Bunica fetei avea pe mână o cicatrice. Fiducia o văzu de îndată, întrebând imediat de povestea ei. Bătrâna se uită blând la nepoată:
– Aici am luptat! Am încercat…
– Deci ce mi-ai povestit până acum este adevărat? Nu au fost doar basme?
– A fost o luptă cât se poate de reală, draga mea fată. Lumea de acolo este întunecată și greu de înțeles.
– Dar de ce legenda spune că cele două lumi se vor uni într-o zi, bunico?
– Îmi era teamă că mă vei întreba. Tot timpul am fost aici să te învăț ce este acolo și ce taine se ascund pe Tărâmul Bărbătesc. Tu ești cea care poate lupta din nou. Eu țin la tine necontenit și nu pot să te arunc în brațele luptei, dar să știi că am încredere în tine că vei reuși să rupi vraja.
– Eu vreau, dar despre ce vrajă e vorba, bunico?
– Ține minte numele ”Spero”, draga mea. Fără a-i oferi vreun răpuns, bunica acesteia plecă.
Noaptea ce a urmat, Fiducia avuse un vis năstrușnic. Visase că, după un drum anevois și lung, reușise să ajungă pe Tărâmul Bărbătesc și să devină războinică, așa cum își dorise dintotdeauna. În dimineața următoare, convinsă de faptul că nu a fost numai un vis, ci mai de grabă o premoniție, Fiducia decide să își îndeplinească țelul.
Astfel, Fiducia a plecat în căutarea tărâmului bărbătesc unde spera să poată deveni o războinică. A călătorit Fiducia timp de șapte nopți și șapte zile până când, la jumătatea dintre cele două tărâmuri, i-a apărut în cale un zmeu fioros care i-a spus că, dacă vrea să-și continue drumul, va trebui să fie prizoniera lui. În naivitatea sa, Fiducia a dat ascultare cerinței zmeului, căci își dorea tare mult să ajungă pe tărâmul bărbătesc. Odată ajunsă la casa zmeului, acesta împreună cu ceilalți din neamul său, au supus-o la treburile casnice zi și noapte: Fiducia făcea mâncare, spăla haine, lustruia pantofii, făcea curățenie și hrănea animalele din ograda zmeului pe nume Nigosim și a semenilor săi.
Într-o zi, curățând grajdul cailor, Fiducia aude o voce stranie. Înspăimântată, începe să se uite în stânga și în dreapta, când-colo realizează că sunetul venea din cel mai îndepărtat colț al grajdului. Curioasă se îndreptă într-acolo. Ce să vezi? Un cal alb, înaripat cu ochii senini ca cerul îi spune:
– Fată dragă, cum ai ajuns tu aici?
– Vai de mine, ce bucuroasă sunt că te-am întâlnit! Eu sunt Fiducia și credeam că sunt singură între acești barbari. Am fost capturată de zmeul Nigosim la jumătatea drumului dintre cele două tărâmuri, spune ea plângând. Și n-ai idee cât de mult îmi doresc să devin o războinică. Spune-mi, dragă calule, care e numele tău?
– Spero mă numesc și la fel ca tine și eu am fost capturat de Nigosim și ai lui. Tot spre tărâmul bărbătesc mă îndrept și eu, în căutarea vrăjitorului Malum, care printr-o vrajă malefică a împărțit lumea în cele Două Tărâmuri.
– Despre ce vrajă vorbești tu acolo? întrebă fata mirată.
– Credeam că toată lumea a auzit despre asta. Acum trei veacuri toată lumea trăia într-un singur tărâm, în pace și fericire, bărbați și femei, până când diabolicul Malum, supărat că tărâmul era condus de o regină, de altfel iubită de oameni, s-a hotărât să împartă lumea între bărbați și femei. Blestemul va fi rupt abia când o femeie va reuși să ajungă din nou regină.
– Vai, Spero, trebuie să reparăm răul făcut!
Cei doi prieteni au pus la cale un plan de evadare. Când s-a lăsat noaptea, fata s-a strecurat pe furiș, a furat cheia grajdului și l-a eliberat pe Spero. Împreună au pornit la drum spre tărâmul bărbătesc.
Ajunși acolo, toți îi priveau surprinși și nu le venea să creadă cum o femeie a ajuns pe tărâmul lor. Oprindu-se din loc în loc, în încercarea de a găsi drumul către Malum, cei doi tovarăși de drum erau batjocoriți de restul lumii: „Cum să ajungi tu o războinică? Tu ești doar o femeie. Ha-ha-ha! Nu ai învățat că femeile sunt menite să fie mame și bune gospodine?”. Cu toate acestea, Fiducia nu s-a lăsat descurajată și și-a continuat drumul alături de Spero. Și cum vorba zboară ca gândul, vestea a ajuns repede la urechile vrăjitorului. Acesta, plin de mânie, l-a scos la înaintare pe cel mai puternic și nemilos războinic, despre care se auzise peste șapte mări și șapte țări, pe nume Patriarhat.
Sosiți la palatul vrăjitorului, curajoasa Fiducia, dorind să se afirme în luptă cu orice preț și să le demonstreze oamenilor că femeile pot fi războinice, îl provoacă la duel pe Patriarhat. Duelul nu a fost deloc ușor pentru Fiducia, care era cât pe ce să cedeze, însă amibiția fetei a fost mai puternică ca niciodată, reușind într-un final să-l învingă pe cel mai puternic războinic. Aruncând spada, se îndreptă spre turnul unde sălăsluiește maleficul vrăjitor. Treptele păreau că nu se mai termină, o ultimă iluzie pe care vrăjitorul a încercat să o folosească pentru a se apăra. Fiducia, însă ajunge la vrăjitorul slăbit care a început să se prefacă în praf. Cu o voce murmurândă îi spune fetei:
– Ai reușit ceea ce mii au încercat înaintea ta, inclusiv bunica ta. Nu mă gândeam că o femeie poate fi atât de puternică și că ai să reușești să mă învingi.
Astfel, blestemul a fost ridicat și bariera dintre cele două tărâmuri s-a spulberat, iar femeile și bărbații pot trăi din nou în armonie, cu Fiducia regină.
Și asta a fost povestea eroinei care a restabilit echilibrul în lume și a demonstrat că voința și perseverența sunt două atribute esențiale pentru atingerea unui scop, oricât de dificile ar fi obstacolele.
Autori: Alexandru Adela, Cîrciu Ioana, Alexandra Leca, Marinescu Elena, Constantinescu Aurora, Cazan Ștefan
