Farah Pahlavi – Memoriile unei Regine

 

de Fatma Y.

Farah Pahlavi, soția ultimului șah al Iranului Reza Shah Pahlavi, a rupt tăcerea după un lung exil pe care îl trăiește în continuare la Paris și Washington și dezvăluie lumii întregi povestea de dragoste cu o țară și un bărbat..

Studentă eminentă, cu dorința de afirmare profesională, Farah se căsătorește la doar 21 de ani cu regele Iranului, devine astfel împărăteasa și în doar câțiva ani lumea întreagă îi elogiază numele. Soție iubitoare, mamă pentru cei patru copii ai săi, Farah se implică alături de soțul său în construirea unui Iran modern, deschis lumii contemporane. Începe să cunoască toate normele și rigorile vieții politice și diplomatice, se angajează în dezvoltarea laturii economice și culturale; este o femeie extrem de voluntară și puternică, sociabilă și altruistă, îndârjită în dorința de afirmare a țării sale peste tot în lume. Dar face parte dintr-o familie de intelectuali iar ca un minus al cărții – se vorbește doar despre imaginea idilică a unei anumit segment al populației cu acces la educație și diferite contacte cu Vestul – în timp ce marea masă a Iranului acelor vremuri nu era deschis deloc lumii vestice contemporane, și o privea ca pe un inamic și o sursă de amenințare la “moralitatea poporului”


Într-adevăr însă, relațiile Iranului cu exteriorul se înmulțesc, scade rata de analfabetism, se înființează școli, teatre, cinematografe, biblioteci, spitale, muzee, fabrici, uzine – totul înflorește sub privirea celei care a stat la temelia realizării unei noi civilizații. În numai câțiva ani, țara începe să respire, Teheranul se aliază cu marile capitale ale lumii și iranienii par mulțumiți de realizările regelui și reginei. Farah este fericită și își urmează soțul în făurirea democrației pe pământurile musulmane. Oamenii o iubesc și o admiră; ea le vorbește, le zâmbește și îi ajută! Devine una din puținele femei din lume cu o implicare atât de mare în viața propriei țări, este cunoscută de întreagă lume iar rolul său este de o extremă importanță în stabilirea unui climat de pace și înțelegere cu liderii celorlalte popoare. Reformele inițiate de către Shah Reza cunoscute sub numele “Revoluției Albe” sunt conduse cu mult curaj și entuziasm de către Farah care își asumă sarcina de a fi un bun responsabil și un om de valoare și încredere în fața poporului său. La început regina ajunge în inimile tuturor iranienilor și țara trece printr-o etapă care îi asigură dezvoltarea pe toate planurile. Cam asta ar fi pe scurt prima parte a cărții. Lucrurile însă încep să se schimbe și dintr-o dată tabloul senin se transformă. Nu însă și părerea protagonistei despre ea însăși. Reproșurile populației iraniene față de casa regală nu sunt amintite și nici nu se vorbește despre camarila regală care a făcut ca șahul să piardă și mai mult imaginea asupra realităților din țara.

Regimul odată creat de cei doi Pahlavi devine însă cu timpul punctul de pornire al  revoltelor clerului, mollahilor, partidului comunist și de extremă stângă care își doreau o dictatură populară, luând drept model URSS-ul și China. Conflictul religie/democrație ia forma unor manifestații și revolte care destramă cuibul fericit al dinastiei Pahlavi.  Cartea nu pomenește niciun cuvânt despre faptul că regimul Pahlavi se dovedea tot mai tiranic și utiliza în exces poliția secretă Savak, faimoasă pentru cruzimea metodelor de tortură. Dar nici nu răspunde unor astfel de acuzații…

Populația  Iranului alege în 1979 calea Revoluției Islamice și Khomeini creează instituția liderului suprem religios, motiv pentru care șahul părăsește țara împreună cu familia, căutând un loc de exil.

Moment deloc ușor pentru familia regală…Forțați de împrejurări și evenimente, umiliți și batjocoriți fără măsură, Pahlavii rătăcesc prin întreaga lume căutand un loc liniștit și ferit uneori de nedreptăți, alteori de grave insulte. Numai că se lovesc încetul cu încetul de refuzurile și spatele multora dintre președinții de stat cu care stabiliseră odată relații de prietenie. Ajung prin Maroc, Egipt (țara care își va dovedi toata afecțiunea și sprijinul), Bahamas, diferite regiuni ale Americii. Necazul lor însă nu se oprește aici; șahul, bolnav de cancer se stinge din viață, lăsând în mâna soției și a copiilor săi întreaga conducere a Iranului. Reza, fiul cel mare îi urmează astfel la tron în exil la numai cei douăzeci de ani ai săi și continuă alături de experiențele și cunoștințele mamei, să reprezinte Iranul. La numai câțiva ani după moartea șahului, Regina își pierde și fiica cea mică, Leila, și ajunge să trăiască un moment de reală tristețe și dezamăgire a vieții sale. Înconjurată de nepoatele și de copiii rămași în viață, Farah duce o luptă de supraviețuire cu ea însăși, încercând să-și revină și să-și urmeze drumul început alături de soțul său, sperând în întoarcerea lor într-o bună zi în țară.
Este o carte amară a unei persoane care nu a reușit să oprească evoluția unor evenimente, și nici nu a reușit să și-o explice. Este o mărturisire sinceră a cuiva care a fost în miezul evenimentelor în unul din cele mai conflictuale zone ale globului dar nu a reușit să pătrundă în profunzimea lor. Cartea este despre un punct de vedere, un colț “elitist” unde lucrurile sunt foarte departe de realitatea majorității. Și, este o dovadă că intențiile bune nu sunt suficiente, mai ales în politică.

Ce mi-a plăcut?! Pentru mine, Farah Pahlavi a reușit să-și trăiască cu mai multă demnitate exilul decât condiția de Regină. A reușit să fie mai independentă și stăpană pe propriile idei după ce nu a mai fost în umbra Șahului și a reușit să fie mult mai bine conectată la realitățile țării sale atunci când a fost departe de ea. Un destin tragic pe care a reușit să și-l înțeleagă și să și-l accepte abia când Iranul i-a devenit “dragostea de departe”.

 

Material realizat in cadrul proiectului “Impreuna pentru egalitate de sanse! Consolidare si dezvoltare prin voluntariat si implicare civica”, finantat prin granturile SEE 2009-2014, in cadrul Fondul ONG in Romania.

Pentru informatii oficiale despre granturile SEE si norvegiene accesati www.eeagrants.org

http://www.fondong.fdsc.ro/

Postează un comentariu